Profesorul Matthew Warshauer (Central Connecticut State University) ne spune că Lincoln nu era aboliţionist, şi nu era aboliţionist nici Partidul său Republican. Partidul era doar anti-Sudişti, doar o mică parte dintre membri partidului fiind anti-sclavie. Şi Lincoln, Republican moderat, şi Partidul său, erau împotriva extinderii sclaviei spre teritoriile din vest. El a emis Proclamaţia de Emancipare din motive de război, promiţând iniţial despăgubiri băneşti stăpânilor de sclavi care îşi pierdeau astfel proprietatea umană. Apoi, fraza despre bani a dispărut. Lincoln a mai înţeles şi că Proclamaţia nu era suficientă, din punct de vedere legal, ci trebuia să modifice Constituţia însăşi pentru a pune cu adevărat capăt sclaviei. Profesorul Matthew Warshauer ne sfătuieşte şi să nu punem semnul “egal” între “emancipare” şi “abolire”, ne spune despre rasismul Nordului şi, în special, al Connecticut-ului, opoziţia faţă de Lincoln, şi ne recomandă filmul lui Steven Spielberg, Lincoln, din 2012, ca o bună transpunere a atmosferei din culise.
***
Profesorul Matthew Warshauer - Prelegere -"Connecticut’s Battle Over Emancipation: Lincoln, Copperheads, and…Steven Spielberg?” - 19 ianuarie 2023 [Bătălia Connecticului pe tema emancipării: Lincoln, Democraţii pro-pace cu Sudul, şi....Steven Spielberg?]
Profesorul Matthew Warshauer: Carte: Connecticut in the American Civil War: Slavery, Sacrifice, and Survival
***
*Proclamaţia de Emancipare a lui Lincoln de la 1 ianuarie 1863 a fost emisă mai mult prin puterea sa de Comandant-Suprem al Armatei şi abia apoi în calitate de Preşedinte al Statelor Unite
*Lincoln a spus foarte clar în Discursul său de Inaugurare că scopul său ca Preşedinte al Statelor Unite şi ca primul preşedinte Republican ales vreodată ca Şef Executiv nu era acela de a se implica în procesul abolirii sclaviei, sau al emancipării sclavilor negri
*De fapt, el nici nu credea că avea dreptul acesta prin Constituţie, căci Constituţia Statelor Unite proteja instituţia sclaviei. Astfel, Partidul Republican al lui Lincoln nu era atât un partid anti-sclavie, cât un partid anti-Sudist
*Mulţi istorici pun semnul “egal” între Partidul Republican şi aboliţionism. Când, de fapt, doar o parte, o mică parte din Partidul Republican erau aboliţionişti
*Aşa cum ne uităm şi azi la partidele politice, ştim că cele mai multe au o stângă, un centru şi o dreaptă. Şi asta era adevărat şi pentru Partidul Republican al lui Lincoln. Abraham Lincoln era moderat. Era de centru. Era devotat platformei împotriva extinderii sclaviei. Nu dorea ca sclavia să se extindă spre vest. Era devotat acestei cauze şi nu va da înapoi de la aceasta. Nu era devotat instituţiei aboliţionismului
*Scopul lui era emanciparea treptată. Adică, se alege o dată, şi orice afro-american care se naşte sclav după aprobarea acestui Act, va fi eliberat, să zicem, când va împlini 21 de ani. Aşa scăpase de fapt Connecticut-ul de emancipare, sau de sclavie. Trecuseră prin procesul de emancipare treptată, şi îl începuseră la 1784. Connecticut nu scapă de fapt complet de sclavie până la 1848
*Şi, deci, Lincoln merge la Casa Albă negândind că va emancipa pe cineva, şi dacă da, atunci va fi prin emancipare treptată, şi, de fapt, guvernul le va plăti stăpânilor contra-valoarea sclavilor lor. Deci, va fi o emancipare treptată, cu despăgubiri pentru stăpâni, şi, pentru tacâm complet, va urma colonizarea. Trimitem toţi negri eliberaţi în afara Statelor Unite
*Responsabilitatea mea în calitate de Comandant-Suprem al Armatei este, în primul şi în primul rând, salvarea Uniunii, şi ca să fac asta trebuie să-i iau Sudului arma sa cea mai puternică, iar această armă este forţa lor de muncă, nu-i aşa? Cine a rămas acasă, să are câmpul şi să producă recoltele, ca să asigure provizii Armatei Confederate, în timp ce majoritatea sudiştilor albi au plecat la război? Au rămas cele 4 milioane de sclavi. Aşa că Lincoln se gândeşte: pot să le distrug economia dintr-o singură lovitură, nu-i aşa? De ce să nu fac asta? Şi exact asta şi face.
*Deci, dacă citiţi Proclamaţia de Emancipare de la 1 ianuarie, vedeţi că nu sună ca, să zicem, Declaraţia de Independenţă. Nu e plină cu înflorituri de limbaj despre libertate, şi egalitate, şi drepturile omului, şi drepturile date nouă de către Creator, nu are nimic de genul acesta. Este un document legal. Un document legal care ne spune că, în calitate de Comandant-Suprem, aceasta este o măsură de război. O măsură de necesitate în război, iar eu o invoc în calitate de preşedinte
*Dar aici e problema. Ce se întâmplă după ce Lincoln nu mai este preşedinte? Va veni alt preşedinte? Şi va zice, stiţi, Proclamaţia de Emancipare a fost neconstituţională. Lincoln nu avea această autoritate. O abrog. Şi reimpun sclavia.
*Acum, imaginaţi-vă, Andrew Johnson. El vine preşedinte după asasinarea lui Lincoln. Face tot ce poate ca să facă praf Reconstrucţia şi să se facă iubit de sudişti, ca să-l sprijine să ajungă preşedinte. Deci, imaginaţi-vă ce ar fi putut face Johnson. Avea capacitatea de a elimina Proclamaţia de Emancipare, sau mai putea scăpa de ea şi pur şi simplu prin Curtea Supremă
*Curtea Supremă > Roger B. Taney care fusese Judecătorul Şef al Curţii Supreme a Statelor Unite şi autorul principal al deciziei din cazul Dred Scott, care a hotărât că nici o persoană neagră, sclav sau negru liber, nu va putea fi niciodată cetăţean al Statelor Unite. Şi dacă sunteţi atenţi la problema actuală cu monumentele şi statuile Confederate, stiţi că probabil abia acum 3 săptămâni s-a votat în Camera Reprezentanţilor să se scoată bustul lui Roger B. Taney de pe Rotunda Capitolului.
*Spre sfârşitul războiului, Lincoln îşi dedică viaţa obţinerii aprobării acestei legislaţii, aprobării în Senat, aprobării în Camera Reprezentanţilor, şi stiţi că acesta este primul Amendament nou aprobat în timpul vieţii unei generaţii. Şi trebuie să facă acceptat acest Amendament 13, aşa încât să se termine definitiv cu sclavia, cu servitutea involuntară în Statele Unite.
*Un element cheie pe care trebuie să-l ştiţi despre abolire şi emancipare este faptul că ele nu sunt sinonime. Nu se poate folosi unul în locul celuilalt. Emanciparea este eliberarea tuturor sclavilor. La fel şi abolirea, doar că în cazul abolirii vorbim şi despre o oarecare egalitate politică şi socială pentru foştii sclavi. Emanciparea nu promite aşa ceva. De aceea avem apoi şi Amendamentele 14 şi 15. Şi ceva ce se întâmplă în mijlocul războiului, şi una dintre marile probleme atunci când ai de-a face cu istoria Războiului Civil American, este faptul că vrem să credem că a fost vorba despre măreţul şi moralul Nord contra Sudului teribil şi imoral. Nu e atât de simplu. Problema e mult mai încurcată şi mai contradictorie şi mai controversată.
*Spielberg face un film întreg de 3 ore [Lincoln, 2012] doar despre tranzacţiile din culise şi toate amânările, şi aceasta e cheia. Sunt atât de multe manevre de culise, şi tranzacţii şi duplicitate, pentru a reuşi să facă să treacă Amendamentul 13! Lincoln trebuie să-şi folosească toată priceperea, toate talentele sale, pentru a-i convinge, cum am spus, nu doar pe Democraţi să treacă de partea sa, dar şi pe cei din propriul Partid Republican, să treacă de partea lui şi să sprijine schimbarea în Constituţia Statelor Unite.
*Kushner [scenaristul] descrie [într-o conferinţă] priceperea lui Lincoln la practica politicii. La fel ca priceperea lui Mozart la scrierea muzicii. Kushner spunea că Mozart putea vedea notele în aer. Putea vedea notele în capul lui, şi aşa a scris muzica. Kushner spunea că exact aşa era şi Lincoln cu politica. Era extraordinar de priceput. Expert. Pur şi simplu ştia cum să manevreze totul, de la cel mai jos nivel până la vârf, şi de fapt despre asta este şi filmul. Acesta este Lincoln. Este vorba despre priceperea lui Lincoln de a trage toate sforile şi de a face să se aşeze toate la locul lor.
*Şi asta e problema de 50 de ani. Şi Connecticut-ul, şi mare parte din Nord, au fost lovite de un fel de amnezie apropo de Războiul Civil. O amnezie care ne face să credem că ne-am dus şi doar am luptat în lupta cea dreaptă, şi am fost mereu în război pentru lupta cea dreaptă, şi mereu a fost vorba despre a merge în Sud şi despre a ne implica în mişcarea de abolire şi despre a-i elibera pe sclavi, şi am fost personajele pozitive. Noi am fost eroii buni şi morali din poveste. Şi nu e aşa de simplu.
*Această cameră [Connecticut’s Old State House] – este camera unde Prudence Crandall a înfiinţat şcoala din Canterbury pentru tinere fete negre, aşa cum spunea anunţul. S-a decis să educe tinere fete negre în Canterbury. Orăşenii i-au spart geamurile şcolii, i-au turnat bălegar în fântână, au fugărit-o afară din oraş, au arestat-o, şi până la urmă a părăsit statul. Şi asta e parte tot din moştenirea Connecticut-ului.
*Asta se întâmpla la 1863. Deci, s-ar putea spune, dar e mult mai bine acum, nu? Au învăţat ceva din asta. Şi într-adevăr, am avut o masterandă care a făcut multe cercetări originale pentru teza ei despre Regiunea Whyndham, unde este Canterbury, şi ea spune că incidentul cu Prudence Crandall din Canterbury chiar a avut efect. A ajutat puţin la dezvoltarea aboliţionismului în zona aceea. Chiar şi aşa, nu este ca un burete cu care ştergi toată creta de pe tablă
*Connecticut-ul are probleme serioase anti-negri şi pro-Sud, rasiste, care ajung până târziu în secolul 20, şi mai ales până la Războiul Civil. Deci, avem probleme cu sclavia, cu Lincoln şi emanciparea, şi cu Connecticut-ul.
*Să ne uităm atenţi. James English [reprezentantul Connecticut-ului] votează contra Amendamentului 13 pe 15 iunie, şi nu votează apropo de amânarea Amendamentului. Se uită la partidul lui, sunt sigur că aşa s-a întâmplat. S-a uitat la partidul lui. Şi şi-a zis: nu mă implic în asta. O să stau deoparte, dacă treceţi moţiunea de amânare, super. Dar dacă nu reuşiţi, atunci trebuie să fac ceea ce o să fac. Şi apoi, la votul următor, după ce moţiunea cade, votează în favoarea Amendamentului. Deci, asta îl complică pe James English ca personaj în povestea asta.
*De ce şi-a schimbat English votul? English a făcut o înţelegere pentru votul său: sprijin la alegerile pentru guvernator. Deşi nu a câştigat în 1866, dar a câştigat în 1867-70. Aceasta este calea lui spre putere în statul Connecticut. De asta îşi schimbă votul. Deci, din nou, asta spune şi filmul, ne arată maşinaţiile şi tranzacţiile din culise pentru a trece Amendamentul 13. Iar Connecticut are o lungă tradiţie de anti-aboliţionism, sprijin pentru sclavia din Sud şi de opoziţie faţă de Lincoln.
*William Lloyd Garrison [cel mai renumit aboliţionist alb] are legături cu Connecticut-ul. Soţia sa este din Brooklyn, Connecticut, colţul de Nord-Vest. Se căsătoreşte în Brooklyn, Connecticut. Există un motiv pentru care Massachusetts-ul şi mai ales Boston-ul, a fost cea mai mare şi cea mai eficientă şi cea mai importantă zonă aboliţionistă din toată ţara. Există un răspuns simplu - William Lloyd Garrison. Pentru că William Lloyd Garrison îşi înfiinţează propriul ziar, The Liberator, la Boston, şi de aceea Societatea Anti-Sclavie din New England se formează aici, la fel şi Societatea Americană Anti-Sclavie. De asta este Massachusetts-ul aşa un bastion al aboliţionismului, pentru că lumea vine la Boston să vorbească şi să înveţe cu William Lloyd Garrison. Aşa că oamenii care gândesc ca el vin la Boston.
*Unii suţin că şi Prudence Crandall a fost influenţată de William Lloyd Garrison când şi-a creat şcoala. Deci Garrison joacă un rol incredibil de important în mişcarea aboliţionistă. El a numit Constituţia SUA un pact cu moartea şi un legământ cu Iadul. Şi a ars exemplare-imitaţii din Constituţie, a atârnat steagul SUA cu susul în jos. Este un ciudat, este incredibil de eficient – aboliţioniştii sunt poate 10% din populaţia Americii prin anii 1830-1840. Lumea îi urăşte. Sunt văzuţi ca nişte fanatici, radicali, şi perturbatori ai Uniunii. Nu doar în Sud, ci şi în Nord, se spune că aboliţioniştii sunt problema. Dacă ar sta cuminţi şi ar tăcea, nu am mai avea atâta zgomot în ţară.
*Garrison cunoaşte Connecticut-ul. Şi iată ce spune despre el. “Connecticut a fost lăsat prea mult singur, l-am părăsit prea mult timp noi, aboliţioniştii băgăcioşi şi pisălogi. Şi sunt bucuros să aud că te-ai hotărât să îţi începi activitatea în această Georgie a Noii Anglii – fără frica Canterbury-ului în faţa ochilor” – 1833. Deci, el îi scrie cuiva care vrea să înceapă ceva în Connecticut şi zice, această Georgie a Noii Anglii. Aşa vorbeşte el despre Connecticut. Asta ar trebui să vă spună ceva despre poziţia Connecticut-ului faţă de un loc ca Massachusetts. Am găsit mai multe indicii şi mai multe dovezi de activitate anti-abolire decât pro.
*Sunt mişcări de abolire prin tot statul…..uşa este pur şi simplu trântită la pământ şi întâlnirile aboliţioniştilor oprite. Sunt preoţi care predică împotriva sclaviei în bisericile lor şi care sunt daţi afară. Deci este o luptă grea pe aceste probleme în Statul Connecticut.
*The New Haven Register
“Bărbaţi ai Americii! Priviţi imaginea barbarismului abolirii! Programul aboliţionismului este, din toate punctele de vedere, cel mai monstruos şi sângeros proiect inventat vreodată de creierul unui bărbat sau demon!”
*Hartford Times – Ziarul Democraţilor
“Emanciparea este un atac de-al lui John Brown la scară uriaşă! Steagul vechi şi nobil, atât de drag inimii oricărui american adevărat – drapelul înstelat care a fost odată simbolul puterii, şi care ne-a adus respectul tuturor naţiunilor străine – este într-adevăr, din păcate, înjosit şi cu ticăloşie prostituat, atunci când flutură peste o ţară frântă, slăbită şi aflată în război, şi când este aclamat de discipolii lui Garrison!”
“O armată neagră! Să poarte luptele acestei naţiuni cândva măreţe! Dacă mai rămăsese ceva care să ne umilească şi mai mult în faţa lumii, aceşti arhitecţi ai ruinei, acum la putere, l-au găsit cu siguranţă, cu această măsură. Este un proiect foarte degradant. Este o mărturisire a slăbiciunii. Este cu scopul de a chema o rasă inferioară să facă pentru noi ceea ce nu putem sau nu vrem să facem noi înşine!”
“Măsura este demoralizatoare pentru armată, şi umilitoare pentru Uniune, şi toată această schemă cu soldaţi negri va cădea, la fel cum şi Proclamaţia de Emancipare trebuie să cadă, după ce a făcut mult mai mult rău decât bine.”
*Lincoln crede că va pierde alegerile din 1864, pe de o parte pentru că războiul nu merge grozav, iar pe de alta din cauza Proclamaţiei de Emancipare
Comments